25 Marți mai 2010
Posted in Foto
22 Sâmbătă mai 2010
Posted in Cronici concerte
Etichete
2010, Adrian Dume, Cheloo, Concerte, Disco No Problem, Freaka, Ombladon, Oradea, Paraziţii, Studfest
Paraziţii cântă întotdeauna foarte aproape de public, uneori chiar în contact fizic cu spectatorii. Pe o miniscenă înaltă de 40 de cm, Freaka a pus negativele şi a frecat discurile, iar Cheloo & Ombladon şi-au distorsionat cu intenţie şi bună ştiinţă microfoanele pe cântecele cele mai „succesive” (aşa s-a referit la cântecele de succes ale unei trupe un fost coleg de la radio, în direct pe post). Fanii supremi, cei care ştiu toate textele, au stat chiar la buza scenei şi au cântat non-stop. În spatele lor au dat din cap moderaţii, iar spectatorii mai cuminţi s-au bâţâit în restul sălii.
20 Joi mai 2010
Posted in Întâmplări
Conduc pe o ploaie nefirească în mijloc de mai, rece de 10 grade Celsius. Sunt pe cel mai prost drum din lume, cel dintre Oradea şi Satu Mare. La fiecare pas pândeşte o groapă plină cu apă noroioasă, pe care cauciucurile o împrăştie în toate direcţiile ca pe nişte blesteme. Maşinile vâjâie ude una după alta, trase de o aţă invizibilă. Nimeni nu are curajul să depăşească.
Dincolo de magazinul Real, pe marginea drumului, o bătrânică îmbrăcată în negru, culoarea bătrâneţii, face autostopul. Slabă, mică şi uşor adusă de spate din cauza frigului și a anilor mulţi, încearcă să oprească o maşină cu mâinile împreunate. Nu cere ajutor, îl imploră! Pe faţă are o peliculă fină de murdărie aruncată de maşinile care au ignorat-o în viteză. E o scenă dintr-un film alb-negru rusesc. Ştiu că n-o să dorm la noapte dacă o las în drum.
19 Miercuri mai 2010
Posted in Interviuri
Etichete
Bucureşti, Budapesta, Daika Attila, interviu, Ronnie James Dio, Tolea Poştovei
Toată lumea rock-ului s-a întristat la auzul morţii lui Ronnie James Dio. Pentru cei care l-au cunoscut personal, dispariţia vocii de legendă a secolului XX e şi mai dramatică. Fostul meu coleg Daika Attila l-a întâlnit. Ba chiar de două ori. Mi-a repovestit momentele acelea într-o discuţie la o cană de ceai roşu de vanilie din Africa de Sud. Urmează un interviu cu un prieten.
Lucian Cremeneanu: Când ai avut prima întânire cu Ronnie James Dio?
Daika Attila: În 20 martie 1997, la Budapesta. Era prima lui sosire în Ungaria, cu trupa Dio. Înainte de concert a existat o sesiune oficială de dedicaţii. Oamenii şi-au adus la semnat albumele, cd-urile, casetele, biletele. Ronnie nu a plecat până nu a semnat la toată lumea. A durat mai mult de două ore. M-a frapat cât de amabil a fost. Te privea cu o oarecare veneraţie, în ideea că „omul ăsta mi-a cumpărat discul şi datorită lui eu trăiesc”.
„For Attila, The last in line” a scris Ronnie James Dio pe biletul de concert.
L.C.: Spune-mi, te rog, faza cu fotografia.
D.A.: Eram la concert împreună cu Tolea Poştovei, organizatorul Festivalului Top T de la Buzău (cel mai longeviv festival de rock din România, n.r.) . L-am rugat pe Ronnie să facem o fotografie împreună. A fost instantaneu de acord. A fost un moment incredibil. După câteva zile, Tolea mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu filmul şi că pozele s-au pierdut. Pe vremea aceea nu existau aparatele foto digitale.
L.C.: Durere mare?
16 Duminică mai 2010
Posted in Cronici concerte
Etichete
„Regele manelelor îmi acordă cinci minute. E obosit după cele două ore de cântat, dar are sentimentul datoriei împlinite.”
În jurul unui gen muzical se formează o lume. Cu cât genul respectiv îţi este mai îndepărtat, cu atât explorarea lumii aferente devine mai fascinantă. De ceva timp îmi doream să merg la un concert de manele pentru a vedea lumea aceea, chiar fără pretenţia de a o înţelege. Prezenţa în Clubul Traffic din Oradea a lui Nicolae Guţă, indiscutabil cel mai bun din branşă, s-a dovedit a fi oportunitatea perfectă.
14 Vineri mai 2010
Posted in Gânduri
Etichete
Pentru astfel de vitrine se produc dezastrele ecologice din timpul exploatărilor de aur.
De câte ori aud vorbindu-se despre Gold Corporaţion şi Roşia Montană, despre pericolul care pândeşte o zonă întreagă, despre teroarea exploatării şi a cianurilor, mă gândesc la o parte dintre vinovaţii despre care nu se spune nimic.
Mă refer la cei care poartă bijuterii de aur, ca să fie mai frumoşi, mai deştepţi şi mai educaţi. Cei care devin, astfel, complici la marele dezastru.
Ai aur pe mâini, la gât sau în urechi? Da? Atunci şi tu ești vinovat!
Adevărata campanie nu ar trebui purtată împotriva companiei Gold Corporation, ci împotriva aurului în sine. Chiar şi a aurului olimpic. O diplomă ar fi suficientă.
13 Joi mai 2010
Posted in Blog de dog, by Didi
Etichete
Blog de dog, by Didi
O fetiţă mică era zilele trecute cu părinţii pe stradă. Mama mă vede şi zice: „Uite, mami, căţelu’!” Fetiţa zice „Nu!” şi îşi ascunde faţa smiorcăită în braţele tatălui.
Mama, uşor jenată, încearcă să o scuze în faţa lui IMS (Iubitul Meu Stăpân): „Ştii, nu-i place negrul. Şi nu îi plac nici animalele negre. Doar cele albe.”
IMS răspunde diplomat că e normal ca unui copil de 2-3 anişori să nu-i placă negrul. „Cumpăraţi-i o oaie!” am mârâit eu semi-ofensată, dar nimeni nu m-a auzit.
Cred că fetei îi va plăcea negrul doar după ce o să mai crească. Numa’ să aibă noroc şi să găsească unul bun.
TEXTE, FAZE SI POVESTI 