Romeo şi Julieta fără cuvinte

13 Joi mai 2010

Posted by in Cronici teatru

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , ,

Romeo şi Julieta

Vă puteţi imagina piesa „Romeo şi Julieta” jucată „pe mute”, fără niciun cuvânt, doar din mimică, gesturi, dans şi mişcări acrobatice? Nici eu nu am putut. M-am convins că se poate doar după ce am văzut spectacolul imaginat de regizorul Uray Péter şi interpretat ieri, 12 mai 2010, pe scena Teatrului de Stat Oradea, de către Studio M, o trupă de actori-dansatori din Sfântu Gheorghe.

Scrierea lui William Shakespeare a fost „spusă” în 60 de minute doar cu suspine, icnete, gemete şi cu mult, mult efort fizic. Mişcări impresionante, aproape acrobatice, greu de văzut pe scenele din România, au ţinut audienţa cu sufletul la gură. Nu pentru că nu am fi ştiut deznodământul, ci pentru că eram cu toţii foarte curioşi să vedem cât de departe se poate duce imaginaţia regizorului/coregrafului. Iar imaginaţia s-a dus foarte departe.

O coregrafie mai mult decât spectaculoasă dezvăluie treptat drama celor doi îndrăgostiţi nefericiţi. Intriga se deduce uşor, scenele care duc la inevitabilul sfârşit al celor doi sunt reactualizate într-un mod unic. Actorii joacă doar cu corpul şi faţa. Incredibil cât de bine se poate spune totul fără cuvinte!

Continuă lectura →

De ce nu-l înţelegem pe Gyuri

12 Miercuri mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ 10 comentarii

Etichete

, , , ,

Cum să nu-l iubeşti pe Gyuri? Te face să râzi, să cânţi, îşi face poze cu tine, semnează orice hârtie îi pui în mână, îţi dă din berea lui, are ce vorbi cu oricine. Pare perfect integrat oriunde. Are glume sclipitoare, expresii memorabile, melodii molipsitoare şi versuri sincere. Cântă la chitară. Bate la tobe. Vorbeşte japoneza neaoşă. Are şi câteva lipsuri. Îi lipsesc ifosele. Şi câţiva centimetri. Totuşi, de câte ori îl întâlnesc, îi zâmbesc cu tristeţe. Gyuri e condamnat să fie înconjurat în permanenţă de oameni care nu îl înţeleg.

Continuă lectura →

Lady Di de Debrecen

11 Marți mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , ,

Acum câteva luni am realizat că toate concertele mari la care am fost în ultimii 18 ani au fost susţinute de bărbaţi. Surprins de revelaţie, m-am întrebat la ce concerte de femei m-aş duce. Prima pe listă a fost Tina Turner. Au urmat Norah Jones, Dido şi Celine Dion. Ba, chiar şi Madonna, dacă ar veni la Zilele Comunei Tinca. Dar nu e cum se pregăteşte, ci cum se nimereşte.

Habar n-aveam că Dianne Reeves vine la Debrecen. Am aflat abia ieri, de la un prieten care m-a anunţat pe messenger. Iar acum două ore m-am întors de la concert. Ce concert!

Dianne Reeves (foto http://www.answers.com)

Cu o seară înainte, la Bucureşti, Dianne Reeves a cântat pentru 4.000 de spectatori (fantastici, după cum mi-a mărturisit cineva din staff). Într-o sală mică de la Kölcsey Convention Center, în faţa a aproximativ 200 de spectatori, Dianne a urcat pe scenă, a închis ochii şi şi-a imaginat că o ascultă lumea întreagă. Am auzit cea mai pură voce de jazz posibilă, capabilă de orice tril, la orice intensitate. O voce care a cântat 3 ani în corul lui Harry Belafonte şi a câştigat 4 premii Grammy. Band-ul americano-brazilian care a acompaniat-o este acelaşi cu care îşi înregistrează materialele, astfel că pe scenă s-au petrecut grandioase momente de compatibilitate şi comunicare artistică.

Dianne Reeves nu poate vorbi decât pe note. Până şi speech-ul de bun găsit l-a ţinut cântând, improvizând. La fel s-a întâmplat şi când i-a prezentat pe membrii formaţiei. Totul pe muzică, în cel mai creativ, permisiv, dar şi dificil stil muzical dintre toate. Jazz-ul. „Nu ştim de dinainte ce melodii o să cântăm şi în ce ordine”, mi-a mărturisit după concert chitaristul brazilian Romero Lubambo. „Ne spune chiar pe scenă, în timpul concertului, în funcţie de starea ei, de reacţia publicului, de atmosferă.” „Trebuie să fie greu pentru voi” am opinat cu inteligenţă de lemn. „Nu e greu, e o plăcere” a încheiat brazilianul.

La ieşire, vorbeam cu prietenii cu care am fost la concert despre cât de diferit e jazz-ul live de cel înregistrat. Despre cât de grozavă e atmosfera care se creează în sală. Am avut chiar şi o idee extremă: să se interzică înregistrările de jazz şi totul să fie doar live. Poate aşa ar fi mai multe concerte în lume şi mai mulţi spectatori.

I believe in Roger Waters

09 Duminică mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ 11 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

L-am mai văzut pe Roger Waters în 2002, tot la Budapesta. Am fost atât de vrăjit de marea mea întâlnire cu el încât, în timpul primelor trei melodii din concert, nu mi-am putut opri lacrimile. Mi-am cumpărat apoi DVD-ul „In the flesh” pe care l-am consumat intens, până la memorare. Cu timpul am realizat că Roger Waters este un mesia al zilelor noastre prin mesajul său de pace şi chiar am scris o poezie în care îmi mărturisesc crezul.

În 2007, Roger a plecat din nou în turneu mondial. S-a oprit şi la Budapesta, fapt care a produs un nou exod românesc. Estimez cu seriozitate că în seara de sâmbătă, 14 aprilie, cel puţin 20% din spectatorii din Sala Sporturilor din Budapesta erau români. I-am auzit vorbind româneşte la coada de la intrare, pe coridoare, în sală şi afară, după concert. I-am simţit integraţi perfect în atmosferă şi vizibil mai marcaţi de amploarea show-ului.

Continuă lectura →

Şocant! Voodoo la Oradea!!!

07 Vineri mai 2010

Posted by in Lansări de carte

≈ 2 comentarii

Etichete

, , , , , , , , ,

Abia ce începuse lansarea cărţii „Voodoo” a lui Eugen Ovidiu Chirovici că s-a şi pornit Florin Chilian să cânte „Zece”. În fine, persoana neglijentă a închis telefonul şi melodia a încetat. Dacian Palladi, moderatorul acţiunii, i-a dat cuvântul reprezentantului editurii Rao. Gata să adormim! Primul care a dat semne de plictiseală a fost Florin Ardelean, aflat la prezidiu în calitate de critic. Apoi s-a plictisit şi autorul cărţii, după care sala toată. N-am reţinut nimic. Somniferul perfect. Studenţii de la Litere, aduşi cu forţa, sub ameninţarea că cine nu vine va fi pus absent (da, o studentă a făcut prezenţa), au început să caşte. Am scăpat după 10 minute. Florin Ardelean a spus că îl consideră pe autor mai întâi scriitor şi abia apoi jurnalist şi economist, deşi el fusese prezentat exact în ordinea inversă. Am mai primit şi câteva motive pentru care trebuie să citim cartea. La finalul cuvântării sale s-au înregistrat şi primele aplauze.

Eugen Ovidiu Chirovici, Dacian Palladi, Florin Ardelean

Eugen Ovidiu Chirovici a fost coerent şi analitic. Deloc copleşit de importanţa momentului, a radiografiat cultura cărţii în vremurile actuale şi a făcut-o cu limpezime. Crede că managementul cultural defectuos poate da impresia lipsei de apetenţă pentru cultură a publicului, îl consideră pe agentul literar la fel de important ca impresarul Brian Epstein pentru trupa The Beatles  şi ne-a mai spus cum poate o editură românească să se bată cu concurenţa de afară. Ca bonus, a demontat nişte mituri, inclusiv pe cel al „sărăciei” lui Eminescu, care câştiga lunar echivalentul a 7-8 mii de lei de acum.

Ovidiu Eugen Chirovici a lăudat Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” din Oradea

Că a fost un eveniment important s-a văzut şi după spectatori. Au ascultat cuminţi şi au aplaudat Traian Ştef, Ioan Moldovan, Blaga Mihoc, Mişu Jean Manolescu, Lia Pop, Sorin Borza, Ion Simuţ, Ioan Mintaş şi alţii. Inclusiv un fost coleg de-al meu de facultate care, înainte de licenţă, m-a făcut „pulă” în faţa colegilor, pentru că n-am vrut să dau şpagă pentru comisia de examinare de la Bucureşti.

Şeicaru reloaded

06 Joi mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , ,

Folkul s-a schimbat. Vasile Şeicaru sună adunarea tinerilor în jurul celei mai sincere dintre muzici! Cine are azi curajul nebun de a se urca singur pe o scenă, doar cu chitara în mână? Doamnelor şi domnilor, Vasile Şeicaru.

Sosit la Oradea pentru a încheia un turneu naţional, pe care scepticii nu îl vedeau posibil, Vasile Şeicaru ne-a uimit pe toţi. Într-o formă fizică perfectă, cu vocea nealterată şi fiecare sunet la locul său, ne-a pus minţile şi inimile la treabă. Minţile au recompus instrumentele absente, iar inimile au resuscitat vibraţiile de altă dată.

Continuă lectura →

Desfiinţarea campaniei electorale

05 Miercuri mai 2010

Posted by in Gânduri

≈ 3 comentarii

Etichete

, ,

O campanie electorală costă enorm. Politicianul sau partidul, oricât de potenţi financiar sunt, nu o pot finanţa singuri. Aşa că apelează la sponsori.

„Dă-mi nişte bani, că îţi dau şi eu după ce câştig!” Astfel se creează obligaţiile şi se nasc viitoarele acte de corupţie: licitaţii trucate, contracte cu dedicaţie, lucrări supra-evaluate etc.

Aproximativ 60% din banii unei campanii electorale naţionale se cheltuie pe reclame radio-tv, apariţii în talk-show-uri, publicarea de machete şi articole în ziare. Bani care ajung la presă. Iată cum, indirect, presa devine complice la fraudele ce urmează.

Campania electorală ar trebui să fie ori gratuită, ori desfiinţată.

Lucian Cremeneanu