O, fag frumos!

Etichete

, ,

Caricatură preluată de pe vidu.ro

Am primit recent un email de la unul din cei mai respectabili oameni ai oraşului. Ecologist convins, omul mi-a trimis câteva rânduri aranjate în formă de pom. Mesajul, extrem de bine documentat, era înmărmuritor: un fag batrân de 100 de ani şi înalt de 20 de metri curăţă într-o zi 18 kg de dioxid de carbon din aerul pe care îl respirăm.  Ca să se compenseze tăierea lui, ar trebui plantaţi 2000 de puieţi. Preţul operaţiunii de plantare – 100.000 de lei. Rugămintea onorabilului expeditor era să postez mesajul în formă de copac la mine pe site. N-am facut-o, deşi sunt verde pe interior ca o păpădie. De ce n-am făcut-o?

Continuă lectura

U2 360 Tour – Live in Barcelona

Etichete

, , , , , , ,

Denumită „The Claw”, scena făcută în 3 exemplare pentru acest turneu este cea mai mare construită vreodată pentru un concert rock.

Aflați sub presiunea lui “How to dismantle an atomic bomb”, album asemănat cu clasicul “The Joshua Tree”, la care doar fanii ultra-fundamentaliști au băgat de vină, U2 trebuia să iasă pe piață cu un material cel puțin la fel de bun.

De ce? Pentru că publicul face mereu comparații. Iar cum momentele de creație sunt unice prin definiție, “No line on the horizon” a fost gândit din start ca “altceva”. Nu voi face o cronică a albumului, dar această mică introducere era necesară pentru a încerca să-mi explic de ce am ieșit ușor dezamăgit de la concertul de la Barcelona.

Continuă lectura

Iepuraşul, Moş Crăciun şi barza

Etichete

, , , , , ,

Doi prieteni foarte buni, soţ şi soţie, îmi povesteau într-un ajun de Crăciun cât de mare este concurenţa dintre ei şi Moş Crăciun. Cât de mari sunt aşteptările fiicei lor din partea moşului şi ce sacrificii trebuie să facă ei pentru a se ridica la înălţimea lor. Cu alte cuvinte, Moşul poate fi un personaj antipatic, dacă cei care cred în el îşi închipuie că le poate satisface orice dorinţă.

Poate că mitul Moşului ar trebui să se schimbe într-o notă uşor pragmatică şi să li se explice copiilor că Moş Crăciun este, de fapt, S.C. Moş Crăciun, care nu are un buget foarte mare din cauza hoţilor care au prădat ţara asta, ‘tu-le mama lor de nemernici, care nu e nici vrăjitor şi pe care nici măcar nu-l interesează dacă au fost cuminţi sau nu. Ce simte oare un părinte care trebuie să-i explice copilului în lacrimi că Moşul nu i-a adus păpuşa Barbie de 4 milioane de lei din cauză că… nu a fost suficient de cuminte? Cu timpul, poate că şi tatăl va ajunge să creadă minciuna, găsind justificarea în gradul de cuminţenie al copilului şi scăpând de apăsarea unui salariu neîndestulător.

Continuă lectura

A.G. Bluesberger

Etichete

, , ,

A.G. Weinberger în Blue Monday Oradea (februarie 2008)

A.G. Weinberger este unul dintre foarte puţinii români care cântă în limba engleză fără să te deranjeze la ureche. Este unul dintre puţinii artişti români care vorbeşte la fel de bine pe cum cântă. E sigur pe el, e puternic, sincer şi profund. Are idei limpezi şi seducătoare pe care ştie să le exprime clar, în doze verbale optime. A.G. nu doar cântă blues. Respiră blues, mănâncă blues, se înveleşte cu blues, compune blues. Nu ii este teamă să strige pe scenă „Aleluia!” şi nici să spună că bărbatul este porc.

Continuă lectura

O virgulă în plus

Etichete

,

Un bărbat în sacou dă buzna în tipografie.

– Opreşte rotativa, nea Ilie! Opreşte rotativa!

– A scăpat vreo „şopârlă”?

– Nu, o virgulă în plus.

– Şi pentru atâta să opresc?

– O virgulă în plus între subiect şi predicat, într-un text despre acurateţea limbii. O scoţi cu dalta! Ce vrei? Să râdă şi copiii de noi?

– Bine, bine. Adu pagina.

Scena de mai sus se petrece în filmul Fapt divers, regizat de Andrei Blaier în 1984, cu Ilarion Ciobanu, Mitică Popescu şi Valentin Uritescu. L-am văzut acum două zile pe B1 TV.

S-ar opri o tipografie în ziua de azi pentru o virgulă între subiect şi predicat?

Celelalte Cuvinte acustic (Interviu cu Călin Pop)

Etichete

, ,

Călin Pop

Celelalte Cuvinte lucrează după sistemul hit&run. Lansează un album, îl promovează în câteva locaţii atent alese, presa bubuie, fanii vibrează, apoi trupa se retrage în discreţia care îi place atât de mult. L-am chemat la un ceai pe Călin Pop şi mi-am adus şi laptopul. Urmează un interviu cu aromă de ceai verde cu mentă, pe terasă la Kokoon Tea Shop&Lounge.

– Iar nu mai ziceţi nimic…

– Am avut câteva oferte de concerte în ultimul timp, dar nu le-am considerat interesante. Ne pregătim pentru un concert acustic la Bucureşti, în toamnă.

– În sfârşit, acustic…

– Da. Propunerea a fost a lui lui Aurel Mitran. Iniţial, concertul trebuia să aibă loc în iunie, dar s-a amânat din cauza aglomeraţiei de spectacole de la Bucureşti din perioada asta.

– Repetaţi?

– Da, aşa uşurel. Nu ne agităm.

– Cum vă sună piesele în variantă acustică?

– Interesant. Îţi dai seama, noi am cântat toată viaţa electric, iar acum trebuie să reorchestrăm. Nu chiar toate piesele noastre sunt potrivite pentru o interpretarea acustică. Dar unele vor suna absolut spectaculos.

– Cam ce piese o să cântaţi?

– Nu spun nimic deocamdată. Vor fi surprize frumoase.

– Cântece noi aveţi în pregătire?

– Deocamdată nu. Nu simţim nevoia. Nu suntem în chef. Iar ce se întâmplă în jurul nostru nu ne stimulează deloc. Poate că o să avem două-trei cântece noi la anu’, la concertul aniversar de 30 de ani. Momentan ne presează faptul că o să ne pierdem sala de repetiţii din cetate. Din toamnă, cetatea intră într-un proiect de renovare, iar când încep lucrările, trebuie să părăsim clădirea. Păstrăm, totuşi speranţa că o să primim alta în schimb.

– Următorul concert Celelalte Cuvinte?

– La Festivalul Folk You, de la Vama Veche. Încheiem seara de 17 iulie. Compact, Iris şi Vama încheie celelalte trei seri.

– Tot fără impresar sunteţi?

– Tot. La cât de „des” cântăm noi – nu oricând şi nu oriunde -, nu cred că ar avea prea mult de câştigat de pe urma noastră. Noi nu trăim din muzică şi nu cântăm foarte mult. Preferăm puţin şi bun. Oricum, nu ştiu cum vor mai trăi impresarii de pe urma trupelor în perioada următoare. E cam secetă de concerte.

– Băieţii ce fac?

– Tinu (Leontin Iovan, n.r.) experimentează un mod mai soft de a bate în tobe, ca să se potrivească cu interpretarea acustică a pieselor noastre. Marcel (Marcel Breazu, n.r.) şi noul său bass acustic se studiază reciproc, iar Tibi (Tiberiu Pop, n.r.) îşi redescoperă tehnica de pian.

– Te-ai uitat la Eurovision?

– Am văzut ceva din semifinală. La finală am adormit. N-aş fi crezut să ajungă până pe locul 3.

– Ai auzit că va apărea un ziar de paparazzi în Oradea?

– Da? O să moară de foame ăştia cu vedetele de pe aici.