Etichete
2017, AC DC, Alan Holdsworth, Chad Wackerman, Călin Pop, Dan Andrei Aldea, Desperado, Doru Stănculescu, Facebook, Florin Budeu, Frank Zappa, Fredy Negrescu, Germania, Gia Ionescu, Oradea, Pasărea Colibri, Romania, Sandy Deac, Sorin Voinea, Speak Floyd, Toamna Orădeană, Toto, TVR, UNITER
Dan Andrei Aldea (fotografie din colecția personală)
Dan Andrei Aldea s-a stabilit în Oradea în urmă cu doi ani și jumătate după o absență de trei decenii din România. Acum se pregătește pentru o nouă mutare, temporară, însă, undeva lângă București. Își va petrece verile acolo, iar iernile la Oradea. Eram curios cum s-a readaptat în România, cum îi este viața de zi cu zi… M-a primit cu amabilitate la o discuție chiar în toiul pregătirilor de mutare. Un balcon, o cafea, o oră și jumătate de discuții… În anumite momente ale conversației ni s-a alăturat și Dana, soția sa, cea căreia artistul îi datorează în mare măsură întoarcerea în România.
Lucian Cremeneanu: Domnule Aldea, care decizie a fost mai greu de luat: cea de a pleca din țară ori cea de a vă întoarce?
Dan Andrei Aldea: Nici una, nici alta. La plecare știam că aici nu mai am o șansă, sistemul m-ar fi terminat oricum. La întoarcere nu m-am temut de oraș, de familie sau de ce voi munci eu, ci de oameni. Mi-era teamă de anumite agresiuni verbale, de lipsa politeții în societate, a civilizației. Dar, din fericire, așa ceva nu s-a întâmplat. Spre norocul meu, am fost foarte bine primit din primul moment. A fost acel concert cu Pasărea Colibri din festivalul ”Toamna Orădeană”… Pe lângă asta familia Danei m-a primit ca pe unul de-al lor. Toată lumea a fost deosebit de caldă cu mine.
TEXTE, FAZE SI POVESTI 