Film ca Interstellar, mai rar

Etichete

, , ,

Interstellar

Să vezi o sală întreagă de oameni puşi pe ospăţ, cu braţele pline cu pungi şi pahare, cum uită să respire, cu popcornul îngheţat în aer, este o imagine de neuitat. Am văzut asta la „Interstellar”.

Dacă vă luaţi de ronţăit la film, grăbiţi-vă să terminaţi în primele 20 de minute, pentru că după aceea nu-ţi mai vine să dai din fălcuţe. Ori s-ar putea să te strângă de gât vecinul pentru orice zgomot făcut în momente nepotrivite, aşa cum n-am avut eu curaj să fac cu cel care mi-a zgâriat creierul un sfert de ceas încercând să culeagă absolut toate fărâmele de nachos din tăviţa de plastic. Sper să-i fi rămas între dinţi!

Continuă lectura

Plăcerea de a sta la coadă

Etichete

, , , , ,

Căldură nu aveam de la începutul frigului. Colac peste pupăză se oprise şi apa caldă. Viaţa acasă, în Oradea, devenise atât de vitregă încât am hotărât să emigrez pentru un weekend în Viena. Aşa am ajuns să combin city-break-ul cu turismul electoral.

DSC_3762

Duminică dimineaţa, cu rucsacul în spate, am făcut 8450 de paşi de la hotel până la Ambasada României de pe Prinz Eugen Strasse. Călătoria mea matinală a avut accente post-apocaliptice: străzi întregi şi pieţe din zone ultra centrale ale Vienei erau lipsite complet de viaţă, de parcă extraterestrii ar fi răpit toţi oamenii. Normal! Cine se trezeşte la ora asta într-o dimineaţă de duminică?

Continuă lectura

Hai să facem sex!

Etichete

, , , , , , ,

Hai sa facem sex

Anca Rusu-Sigmirean şi Andrian Locovei în „Hai să facem sex!” Regia Elvira Platon-Râmbu.

În plin spectacol, actriţa a ieşit de pe scenă, a venit direct la mine, mi-a întins mâna şi, privindu-mă fix în ochi, mi-a zis: „Hai să facem sex!” Am răspuns ca într-un film mut – vorbeam, dar din gâtlej nu-mi ieşea niciun sunet. Văzând că nu zic nimic, s-a eliberat din strânsoarea mâinii mele şi s-a dus la altul. Şi de când aşteptam să-mi spună o actriţă asta!

În ciuda titlului, „Hai să facem sex!” nu este o piesă despre sex. Scrierea dramaturgului rus Valentin Krasnogorov, care stă la baza spectacolului, este suficient de puternică pentru a plimba spectacolul într-o călătorie expres, de 45 de minute, printre problemele existenţiale ale oamenilor.

Continuă lectura

Cenaclul Florian Chelu şi alte întâmplări

Etichete

, , , , , , , , ,

Sonet 2

Foto Sorin Cosma

Muzicianul şi omul de cultură Florian Chelu a continuat munca la proiectul „Sonet Bihorean”, început în 2006, lansând săptămâna trecută partea a doua. Chelu le-a repartizat unor compozitori bihoreni de felurite orientări muzicale sonete scrise de poeţi bihoreni din diverse vremuri. Rezultatul acestor întâlniri, o carte cu partituri şi manuscrise ale celor 50 de cântece noi, a fost lansat miercuri (15 octombrie 2014) în Săptămâna Muzicii Clasice organizată de Filarmonica Oradea.

Sala Filarmonicii a fost mult prea mare pentru întâmplarea artistică remarcabilă, de altfel. Cei care au trecut pe scenă pentru un cântec, o recitare sau un speech, au fost mai mulţi decât simplii spectatori. Cu toate acestea, sonetul muzical, un cântecel de întindere redusă, plăcut urechii, s-a răspândit netulburat peste puzderia de scaune roşii goale. Cu verva-i caracteristică, Florian Chelu şi-a lăudat colaboratorii, le-a dăruit cărţi, a glumit şi a cântat alături de fiica sa Alexandrina şi de muzicieni ai orchestrei filarmonice. Tot din pricina vervei amfitrionului, evenimentul s-a cam lungit, transformându-se într-un adevărat cenaclu literar.

Continuă lectura

Interviu cu un penis

Etichete

, , , , ,

În „Cancun„, piesa Trupei Iosif Vulcan de la Teatrul Regina Maria din Oradea, pe lângă Ioana Gajdo, Corina Cernea, Şerban Borda şi Petre Ghimbăşan mai apare pe scenă şi… un penis. Debutantul în ale teatrului s-a comportat responsabil, matur, fără trac şi a impresionat publicul de toate categoriile. Mări(me)a sa a acceptat provocarea lansată de cremeneanu.com de a fi primul penis din lume care acordă un interviu şi s-a destăinuit cu generozitate. Pentru cei care aveţi deja o glumă pe limbă, menţionez că interviul a fost luat în scris, nu oral.

cartoon-penis

Foto: sweetchuckyb.com

  • Mulţumesc pentru că ai acceptat să stăm de vorbă. Ce-ai zis când stăpânul s-a apucat de teatru?

M-am bucurat crezând că o să am mai multă acţiune. Aşa a şi fost pentru câţiva ani, până când am dat peste teaca perfectă.

  • Teacă? Vorbeşti de parcă ai fi sabie. Când ai urcat prima dată pe o scenă?

M-a luat stapânu’ cu el prin clasa a IX-a la ceva spectacol de poezii.

  • În 18 septembrie 2014 te-am văzut în „Cancun”. A fost prima dată când ai apărut în văzul lumii?

Continuă lectura

Dan Andrei Aldea, din nou acasă (Cronică de concert)

Etichete

, , , , , , , , ,

Aldea

Pentru o seară Oradea a fost capitala muzicală a României. Nu, nu e frustrare de provincial, nici un şablon jurnalistic învechit. Pur şi simplu a fost! Concertul despre care s-a vorbit atât de mult în ultimul timp a magnetizat atenţia melomanilor din toată ţara. Unii dintre ei s-au urcat în trenuri sau maşini şi au venit din Suceava, Timişoara, Cluj, Braşov, Bucureşti sau Arad să vadă cu ochii lor dacă zvonul e adevărat. Căci ştirea că Dan Andrei Aldea va cânta din nou în România, deşi confirmată pe mai multe canale oficiale, a fost privită tot ca un zvon, atât de incredibilă părea. Şi a fost adevărată.

Dan Andrei Aldea a avut foarte multe concerte la viaţa sa. Dar niciunul nu cred că a fost atât de încărcat de emoţie, de presiune şi aşteptare ca cel de miercuri, 8 octombrie, din Toamna Orădeană. Primul lui concert în România după 33 de ani! După o prezentare succintă printr-un text-omagiu, excelent meşteşugit de omul de radio Liviu Balint, însoţit de fotografii vechi şi noi montate pe o bucată din Dvorak, Dan Andrei Aldea a intrat tiptil pe scenă, iar când luminile s-au aprins, a rămas mască: o sală întreagă îl aplauda şi îl ovaţiona în picioare. Aplauze în picioare încă înainte de începutul concertului! Când aţi văzut aşa ceva ultima dată?

Continuă lectura

„În inima nopţii – Episodul Hamlet”, pariul câştigat

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , ,

In inima noptii

Montarea spectacolului „În inima nopţii – Episodul Hamlet” este una din cele mai inteligente pe care le-am văzut în ultimele stagiuni la Teatrul Regina Maria Oradea. Dacă nu cumva chiar cea mai inteligentă. Iar inteligenţa, se ştie, poate deveni antipatică de la un punct. Probabil aşa se explică de ce unii consideră că premiul pentru cel mai bun spectacol, obţinut recent la Festivalul Internaţional de Teatru Oradea 2014, este, de fapt, o favoare făcută teatrului orădean. Culmea, unele astfel de vorbe se aud din Oradea, ba chiar din interiorul teatrului.

În conferinţa de presă care a precedat premiera, i-am întrebat pe regizorul Gavriile Pinte şi pe reputatul teatrolog George Banu dacă nu există riscul ca spectacolul să fie mai greu înţeles de către public. Asistasem cu câteva saptămâni înainte la o repetiţie, aruncasem un ochi pe scenariu, şi plecasem confuz, fără să înţeleg prea mare lucru. George Banu mi-a răspuns că dacă spectatorul iese de la spectacol cu măcar o singură idee, atunci el se declară fericit.

Continuă lectura