În afară de faptul că mi-a luat pentru totdeauna un prieten foarte drag, NATO n-a mai avut alte implicări în viaţa mea personală. Acum, la 10 ani de la intrarea României în alianţă, mi-am amintit de momentul aderării, pe care l-am trăit, ca un patriot adevărat, în faţa televizorului. 

Am intrat în NATO cu telecomanda în mână. De cum am deschis ochii, mi-am adus aminte că astăzi este ziua cea mare şi am pornit televizorul. Le-am luat la rând. Pro TV: Mândruţă în studio, faţă în faţă cu doi analişti. Cade satelitul, se întrerupe legătura. Shit! „Nu înţeleg cum de s-a întâmplat tocmai acum!” zice tizul meu. Dar tizul lui e deja pe Antena 1: Coşarcă şi o colegă blondă, aceleaşi imagini, plus analistul Codiţă. Hop pe TVR: surpriză plăcută, se traduce foarte bine şi coerent. Şi pe TVR 2 sunt aceleaşi imagini, la fel şi pe Prima, unde, de asemenea, traducerea merge brici. Pe TVS Oradea sunt anunţuri de vânzare, iar pe Cartoon Network stă să înceapă „Cow and chicken”.

Citeşte mai departe