Istanbul, episodul II: Piață, pod, bazar

Etichete

, , , ,

Istanbul, ziua a doua. Mângâiatul pisicilor continuă.

E greu să găseștii un oraș mai amestecat decât Istanbul. Are toate motivele să fie așa: e vechi, e uriaș, a fost capitală de imperiu, a compilat și a păstrat bucăți din tot ce s-a întâmplat pe aici vreme de mii de ani. Călătorului pierdut prin imensitatea sa nu-i rămâne decât să guste mici felii de prezent și istorie. Doar așa se poate obține un puzzle cât de cât complet.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Citeşte mai departe

Istanbul, episodul I: Prea mulți oameni

Etichete

, , ,

Istanbul, ziua 1. Pisici mângâiate: 14. Pisici fotografiate: 25. Pisici puse pe Facebook: 0. Bine v-am găsit de la Înalta Poartă!

Panda

„Hm, ce servim astăzi? Porumbei sau turturele?”

Orașul de pe două continente e mare și plin de oameni. „Too many people”, după cum zicea șoferul care m-a dus de la aeroport la hotel. Dar e plin și de pisici. Mai toate grase și prietenoase. Primesc mâncare de la restaurante, de la localnici, de la turiști, dorm prin magazine, restaurante, inclusiv pe covoarele de vânzare. 75% dintre ele (estimarea mea) stau și la mângâiat. Șoareci cred că au văzut doar la televizor. De vânat vânează doar cele cu spirit de aventură. Trai pe vătrai.

Un sfat adresat călătorilor fără experiență. Înainte de a vizita pentru prima oară un oraș, căutați o listă cu cele mai importante 10 obiective turistice și apoi evitați-le! Veți economisi timp, nervi, bani și, pe lângă asta, vă veți alege și cu o imagine mai corectă asupra orașului. Dacă aș fi respectat sfatul ăsta de mine inventat, n-aș fi pierdut aproape două ore, din care ultima parte a fost cam de coșmar.

Citește mai departe

O comemorare şi o întrebare

Etichete

, , ,

Filarmonica orădeană i-a dedicat concertul de joi, 10 octombrie 2013, regretatului Ervin Acél, dispărut în 2006. Prezentă la eveniment, soţia marelui dirijor a anunţat că vrea să doneze Filarmonicii toate partiturile şi întreaga zestre muzicală a soţului dumneaei. Un anunţ îndelung aplaudat de spectatori. Spectatori care, din nou, au fost puţini. Prea puţini.

Ervin Acel

Doamna Acél îl anunţă pe directorul Filarmonicii că intenţionează să doneze instituţiei opera muzicală a soţului ei

Mă aşteptam să văd măcar la acest concert sala plină, în condiţiile în care Ervin Acél, care a dirijat aici 35 de ani, a fost cunoscut, iubit şi respectat de toţi melomanii din Oradea. Şi, totuşi, sala a fost mai mult goală decât plină.

Pentru mine, acesta a fost semnalul cât se poate de limpede că Filarmonica trebuie să accelereze mai mult înspre viitor. Un viitor care nu sună şi nu se vede bine dacă nu se vor găsi modalităţi de atragere de spectatori noi şi, mai ales, a publicului tânăr. Respectarea trecutului este esenţială în viaţa unei entităţi culturale, iar prin expresia „accelerare înspre viitor” nu îndemn la neglijarea lui.

Orchestră bună, sală frumoasă, scaune confortabile, repertoriu divers, invitaţi de prim rang există la Oradea. Deşi obligatorii, aceste condiţii nu sunt şi suficiente. Vremurile în care câteva afişe şi o casă de bilete erau de ajuns pentru un concert au trecut de mult. Acum trebuie făcute eforturi mult mai mari pentru aducerea oamenilor într-o sală de spectacole. Se întâmplă şi la alte genuri muzicale mai uşoare, mai comerciale.

Citeşte mai departe

„Gravity”, un film pentru ochi şi urechi

Etichete

, , , , , ,

gravity

Gravity (2013), de Alfonso Cuarón. Cu George Clooney, Sandra Bullock.

Vocea molfăită a lui George Clooney a avut mereu efect de somnifer asupra mea. La „Gravity” am păţit-o din nou. Sunetele lui joase, molcome, ardeleneşti, m-au trimis în primul meu vis tridimensional. Spre deosebire de bunicii şi părinţii noştri care moţăie cu ochelarii de citit pe vârful nasului, eu am făcut-o cu ochelari 3D. Sunt buni şi ochelarii la ceva, măcar nu-şi dau seama vecinii că chiuleşti de la vizionare.

Citeşte mai departe

Nightlosers, cronică de două concerte (Oradea & Marghita)

Etichete

, , , , , , , ,

În Marghita există un grup de oameni pe care maturitatea, slujbele, afacerile şi îndatoririle familiale nu i-au făcut să uite bucuriile şi pasiunile tinereţii. Aceşti oameni, la fel ca alţii, trăiesc cu complexul oraşului mic, acela în care nu se produc mari întâmplări culturale, problemă ce se resimte în multe din orăşelele României. Diferenţa este că, în loc să se plângă, s-au hotărât să facă ceva. Au creat Asociaţia Culturală Pozeon, au coagulat un grup de susţinători (denumiţi generic sponsori), şi s-au apucat să aducă artişti naţionali în urbea lor. Au început anul trecut cu Mike Godoroja & The Blue Spirit, iar succesul concertului le-a dat aripi. Duminică, 29 septembrie 2013, a venit şi concertul numărul doi – The Nightlosers

The Nightlosers e una din trupele cele mai dragi mie. Combinaţia irezistibilă de rock, blues, country, folclor românesc şi umor (pe care aş îndrăzni să o reunesc în termenul bulz’n’roll) îmi satisface atât dragul de muzică, cât şi nevoia de a râde. Din fericire pentru mine, odată ce se ştia că vor fi în zonă, clujenii au fost „agăţaţi” şi pentru o cântare în Oradea.  Pentru că nu i-am văzut live cam de multişor, am hotărât să merg la ambele. M-a mânat şi dorinţa de a compara evenimentele, cu tot ce înseamnă ele – cântare, public, atmosferă, reacţii. Aşa cum estimam, diferenţele au fost uriașe.

Citeşte mai departe

Hitler şi conopida (Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită)

Etichete

, , , ,

Arturo Ui 5

Oradea, 24 Septembrie 2013

„Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, jucată de Teatrul Odeon, începe subtil şi se încheie brutal, agresiv, cu tuşe groase, poate prea groase pentru o comedie neagră care se vrea inteligentă. Paralela cu Trustul Conopidei este, probabil, cea mai amuzantă componentă a scenariului. În rest, trimiterile sunt prea directe, paralelele prea evidente, explicaţiile prea multe şi prea apăsate.

Citeşte mai departe

Men’s toilet

Etichete

, , ,

men's toiletÎnainte să îmi ocup poziţia strategică în tribune la concertul lui Roger Waters de la  Budapesta, fac un stop la WC. La fete, coadă pe două rânduri. Pe partea cealaltă a scărilor, la băieţi, coadă zero. Îmi termin treaba şi, când trec din nou prin dreptul toaletei pentru femei, mă abordează un tânăr:

– Excuse me, do you know where is the men’s toilet?

– Sure. It’s on the other side. You have to go up those stairs, and then down on the opposite side. The toilet is on the left hand side. And there’s no queue.

– OK, thank you, îmi mulţumeşte tipul, după care se întoarce spre ceilalţi din grup: „Bă, haideţi, că-i pe partea cealaltă!”