Arhive etichetă: Bucureşti

Iron Maiden. Somewhere back in Romania

10 Sâmbătă iul. 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Un comentariu

Etichete

, ,

Răbdarea s-a terminat. Urlăm ca apucaţii. Iar când piesa de deschidere e de pe albumul din 1984, e clar că o să asistăm la o cântare de plăcere, nu „pe interes”. Cele mai sincere şi gustate concerte sunt acelea care nu promovează materiale discografice noi. Dacă trupa nu face turneul în anul lansării celui mai nou LP, „best of”-ul live e asigurat. Ai senzaţia că telecomanda e la tine şi că asculţi doar ce vrei. Muzicienii ştiu asta.

Iron Maiden a făcut la Bucureşti exact ce au făcut şi The Rolling Stones, anul trecut, şi Metallica, acum două săptămâni: ne-a dat tot ce a făcut mai bun, fără să ne trimită mai apoi la magazinul de muzică. Şi-a adus propriul omagiu anilor ’80, dovedind că o călătorie în timp nu este neapărat unidirecţională. Dintr-un anumit punct de vedere a fost şi un concert-scuză pentru simulacrul de acum 13 ani*, când au încercat să demonstreze că se poate Maiden şi fără Bruce Dickinson. Din fericire, n-au convins pe nimeni.

citeşte mai departe

La o bere cu Rednex

03 Sâmbătă iul. 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Un comentariu

Etichete

, , , , , , ,

Rednex

În ’95, trupa Rednex a cântat în premieră la Bucureşti, cu Culture Beat în deschidere. Nu mă omoram după muzica lor, deşi îi difuzam des la radio. M-am dus la concert doar pentru că am primit acreditare de presă ca reprezentant al Radio Sonvest Oradea. Ambele trupe erau în perioada de glorie, astfel că Sala Polivalentă din Bucureşti, un București sărac în concerte la acea vreme, a fost aproape plină.

La finalul recitalului Culture Beat, am reuşit să mă strecor în culise. I-am arătat unui paznic acreditarea de presă, iar omul, profund impresionat, m-a lăsat să trec. Am ajuns încetișor până la culoarul care duce la vestiare. Acolo, cine credeţi că stătea la o bere şi o ţigară? Însuşi grupul Rednex. M-am apropiat de ei şi i-am salutat. Suedezii mi-au răspuns foarte prietenoşi, complet lipsiţi de infatuare, poate din cauză că erau puţin cam chercheliţi.

Din fericire pentru cele ce aveau să urmeze, am pornit discret reportofonul pe care îl ţineam în mână. În secunda următoare, unul dintre trupeți s-a aplecat să se uite la acreditarea de presă ce-mi atârna de gât:

Continuă lectura →

Metallica, femeia perfectă

29 Marți iun. 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , ,

N-am putut să merg la Sonisphere în weekendul trecut. N-am văzut Megadeth. N-am văzut Anthrax. N-am văzut Rammstein. Am ratat a treia întâlnire cu Metallica. Dar mi-am adus aminte de concertul lor de acum doi ani, tot de la Bucureşti. Iată cronica de atunci.

Prima mea întâlnire cu Metallica a avut loc în 1991, exact când începea să devină o trupă clasică – deschidea pentru AC DC la Monsters of Rock şi lansa The Black Album. La 6173 de zile de la acel moment, aşteptând începutul concertului de la Bucureşti alături de 24.000 de pelerini (purtam pelerine de ploaie, din cauză că a plouat continuu de la deschiderea porţilor stadionului până la bis), am simţit că bucuria revederii se transformă în emoţie. Dar primele acorduri din Creeping death mi-au spulberat temerile că amintirile fantastice de acum 17 ani mi s-ar putea ciobi.

Continuă lectura →

Clapton is God

15 Marți iun. 2010

Posted by in Cronici concerte, Guest posts

≈ 2 comentarii

Etichete

, , ,

Deoarece anul acesta sunt campion la ratat concerte, am rugat-o pe prietena mea Diana să scrie o cronică a spectacolului Clapton de la Bucureşti. Pentru ea, visul suprem era să-l vadă pe Mr. Slowhand. Visul i s-a împlinit. Poftiţi şi citiţi.

Fiorii mi-au apărut când am aflat că Eric Clapton vine în România. Banii adunaţi cu sârguinţa unui student mi-au adus biletul din zona A, rândul 7, locul 2. A urmat schema amplă cu transportul şi rugăminţi adresate unei prietene să stea cu harta Bucureştiului în faţă.

Vineri, 11 iunie 2010, în aeroportul din Cluj, un domn citeşte “Autobiografia lui Eric Clapton”. Intrăm în vorbă  şi-mi spune că merge la concert pentru Steve Winwood, nu pentru Clapton. Zbor lin, aterizare trepidantă, pas lejer până la stadion. La ora 18 ni se dă voie să intrăm. Sticlele de plastic se lasă la intrare, control frivol la aparatele foto, jandarmerie peste tot.

Continuă lectura →

Fotografia buclucaşă cu Dio

19 Miercuri mai 2010

Posted by in Interviuri

≈ 4 comentarii

Etichete

, , , , ,

Toată lumea rock-ului s-a întristat la auzul morţii lui Ronnie James Dio. Pentru cei care l-au cunoscut personal, dispariţia vocii de legendă a secolului XX e şi mai dramatică. Fostul meu coleg Daika Attila l-a întâlnit. Ba chiar de două ori. Mi-a repovestit momentele acelea într-o discuţie la o cană de ceai roşu de vanilie din Africa de Sud. Urmează un interviu cu un prieten.

Lucian Cremeneanu: Când ai avut prima întânire cu Ronnie James Dio?

Daika Attila: În 20 martie 1997, la Budapesta. Era prima lui sosire în Ungaria, cu trupa Dio. Înainte de concert a existat o sesiune oficială de dedicaţii. Oamenii şi-au adus la semnat albumele, cd-urile, casetele, biletele. Ronnie nu a plecat până nu a semnat la toată lumea. A durat mai mult de două ore. M-a frapat cât de amabil a fost. Te privea cu o oarecare veneraţie, în ideea că „omul ăsta mi-a cumpărat discul şi datorită lui eu trăiesc”.

„For Attila, The last in line” a scris Ronnie James Dio pe biletul de concert.

L.C.: Spune-mi, te rog, faza cu fotografia.

D.A.: Eram la concert împreună cu Tolea Poştovei, organizatorul Festivalului Top T de la Buzău (cel mai longeviv festival de rock din România, n.r.) . L-am rugat pe Ronnie să facem  o fotografie împreună. A fost instantaneu de acord. A fost un moment incredibil. După câteva zile, Tolea mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu filmul şi că pozele s-au pierdut. Pe vremea aceea nu existau aparatele foto digitale.

L.C.: Durere mare?

Continuă lectura →