Arhive etichetă: Budapesta

Metallica, femeia perfectă

29 Marți iun. 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , ,

N-am putut să merg la Sonisphere în weekendul trecut. N-am văzut Megadeth. N-am văzut Anthrax. N-am văzut Rammstein. Am ratat a treia întâlnire cu Metallica. Dar mi-am adus aminte de concertul lor de acum doi ani, tot de la Bucureşti. Iată cronica de atunci.

Prima mea întâlnire cu Metallica a avut loc în 1991, exact când începea să devină o trupă clasică – deschidea pentru AC DC la Monsters of Rock şi lansa The Black Album. La 6173 de zile de la acel moment, aşteptând începutul concertului de la Bucureşti alături de 24.000 de pelerini (purtam pelerine de ploaie, din cauză că a plouat continuu de la deschiderea porţilor stadionului până la bis), am simţit că bucuria revederii se transformă în emoţie. Dar primele acorduri din Creeping death mi-au spulberat temerile că amintirile fantastice de acum 17 ani mi s-ar putea ciobi.

Continuă lectura →

Ring the bells that still can ring (Leonard Cohen la Budapesta)

19 Sâmbătă iun. 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , ,

„E atât de mult loc în lume pentru Cohen!”

Pe scenă sunt câteva covoare roşii învăluite într-o lumină discretă. Instrumentele aşteaptă în linişte începerea concertului, păzite doar de un contrabas leneş, care picoteşte într-un colţ. “Un contrabas pe scenă e un semn bun”, îi spun prietenului meu Daika Attila. “Iată vocalistele pe care va trebui să le iubim”, adaug atunci când cele trei voci de acompaniament intră pe scenă. Apoi nu mai spun nimic timp de trei ore.

Leonard Cohen intră în scenă cu salturi de adolescent zglobiu şi plonjează într-o mare generoasă de aplauze. Orchestra începe “Dance me to the end of love”, iar scena se aprinde în purpuriu. Aplauzele îngheaţă în aer, neputincioase. Geniul canadian îngenunchiază  în faţa chitarei, pe care o mângâie un catalan coborât din poveste. Cântecul de catifea se răspândeşte în sală, contaminându-ne pe toţi. Simţindu-se ignorată, realitatea ne închide în sală şi pleacă la plimbare prin lumea de afară.

citeşte mai departe

50% Queen (Queen la Budapesta)

31 Luni mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Un comentariu

Etichete

, , , ,

Queen în concert la Budapesta (26 octombrie 2008)

Queen trebuia să se stingă odată cu Freddie Mercury. A şi făcut-o pentru câţiva ani. Apoi, într-o şedinţă de spiritism, şi-a scuturat praful, şi-a pus perfuzii şi vocalist nou. A testat publicul cu un album live, cu piese vechi şi noi, apoi a făcut unul nou-nouţ („Cosmos rocks”) şi s-a pornit din nou la drum. La întrebarea „Cum a fost la Queen?” am evitat răspunsul câteva zile, aşteptând să mi se aşeze gândurile. Acum ştiu: a fost magic,  frustrant şi uşor dezamăgitor.

Continuă lectura →

Fotografia buclucaşă cu Dio

19 Miercuri mai 2010

Posted by in Interviuri

≈ 4 comentarii

Etichete

, , , , ,

Toată lumea rock-ului s-a întristat la auzul morţii lui Ronnie James Dio. Pentru cei care l-au cunoscut personal, dispariţia vocii de legendă a secolului XX e şi mai dramatică. Fostul meu coleg Daika Attila l-a întâlnit. Ba chiar de două ori. Mi-a repovestit momentele acelea într-o discuţie la o cană de ceai roşu de vanilie din Africa de Sud. Urmează un interviu cu un prieten.

Lucian Cremeneanu: Când ai avut prima întânire cu Ronnie James Dio?

Daika Attila: În 20 martie 1997, la Budapesta. Era prima lui sosire în Ungaria, cu trupa Dio. Înainte de concert a existat o sesiune oficială de dedicaţii. Oamenii şi-au adus la semnat albumele, cd-urile, casetele, biletele. Ronnie nu a plecat până nu a semnat la toată lumea. A durat mai mult de două ore. M-a frapat cât de amabil a fost. Te privea cu o oarecare veneraţie, în ideea că „omul ăsta mi-a cumpărat discul şi datorită lui eu trăiesc”.

„For Attila, The last in line” a scris Ronnie James Dio pe biletul de concert.

L.C.: Spune-mi, te rog, faza cu fotografia.

D.A.: Eram la concert împreună cu Tolea Poştovei, organizatorul Festivalului Top T de la Buzău (cel mai longeviv festival de rock din România, n.r.) . L-am rugat pe Ronnie să facem  o fotografie împreună. A fost instantaneu de acord. A fost un moment incredibil. După câteva zile, Tolea mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu filmul şi că pozele s-au pierdut. Pe vremea aceea nu existau aparatele foto digitale.

L.C.: Durere mare?

Continuă lectura →

I believe in Roger Waters

09 Duminică mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ 11 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

L-am mai văzut pe Roger Waters în 2002, tot la Budapesta. Am fost atât de vrăjit de marea mea întâlnire cu el încât, în timpul primelor trei melodii din concert, nu mi-am putut opri lacrimile. Mi-am cumpărat apoi DVD-ul „In the flesh” pe care l-am consumat intens, până la memorare. Cu timpul am realizat că Roger Waters este un mesia al zilelor noastre prin mesajul său de pace şi chiar am scris o poezie în care îmi mărturisesc crezul.

În 2007, Roger a plecat din nou în turneu mondial. S-a oprit şi la Budapesta, fapt care a produs un nou exod românesc. Estimez cu seriozitate că în seara de sâmbătă, 14 aprilie, cel puţin 20% din spectatorii din Sala Sporturilor din Budapesta erau români. I-am auzit vorbind româneşte la coada de la intrare, pe coridoare, în sală şi afară, după concert. I-am simţit integraţi perfect în atmosferă şi vizibil mai marcaţi de amploarea show-ului.

Continuă lectura →

Highway to hell’s bells back in black ice (AC/DC la Budapesta)

01 Sâmbătă mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , ,

Deoarece se apropie concertul AC DC în România, vă fac poftă cu cronica pe care am scris-o după concertul de la Budapesta, din 2009.

Demisia premierului Gyurcsany a trecut neobservată în Budapesta, deoarece evenimentul major al începutului de săptămână a fost concertul AC/DC. Australienii au călcat ultima dată prin Ungaria în 1991, la Monsters of rock. De atunci a crescut o nouă generaţie de rockeri care ardea să-i vadă. În paralel, şi celor „bătrâni” le-a crescut dorul de revedere. Albumul nou vine după o pauză de 8 ani şi sună bine de tot.

La toate cele de mai sus se adaugă faptul că, din cauza anotimpului, concertul s-a ţinut în sală. Iar pentru AC/DC, Europa se termină la Budapesta. Deci, bilete mai puţine. Deci, public din 5 ţări. Deci, mulţi oameni pe afară cu panouri „I need a ticket„. Iată, pe scurt, motivele pentru care concertul din 23 martie 2009 se anunţa fierbinte.

Continuă lectura →