27 Miercuri ian. 2016
Posted in Advertoriale, Teste, degustări, încercări
Etichete
2015, Budapesta, Debrecen, Londra, Nagy Attila, Oradea, Resturant Graf, Spania
Advertorial
După unele mese îți faci o părere în câteva secunde. După altele e nevoie de câteva săptămâni ca să înțelegi mai bine ce s-a întâmplat în farfuria ta. Of, pe cine vreau să păcălesc? De fapt, caut o scuză pentru a-mi justifica întârzierea cu care vă povestesc experiența din seara de 15 Decembrie 2015, de la Restaurantul Graf din Oradea. Pentru că de înțeles am înțeles totul în timp ce înfulecam.
16 Miercuri dec. 2015
Posted in Povești
Etichete
Mijloc de decembrie. Drum lung. Afară frig, în mașină cald. Dintr-un sat iau o femeie la ocazie. Sporovăim cam un kilometru despre ceața întinsă pe șosea, după care îi sună telefonul:
– Alo, da? Da. Bine. Du-te în depozit și vezi ce poți da de acolo! Vinde din torturi, alea de sus, de pe raft. Și mai poți da din ouă. Dar să nu te atingi de materialele de construcții! Alea le lași acolo unde îs! Ai înțeles?
Ascultând-o i-am făcut mental un portret: femeie de la țară, pe la 50 de ani, întreprinzătoare, cu magazin și fermă, muncitoare și harnică, fără aere de patroană, care nu se sfiește să meargă până în satul vecin cu mașini de ocazie.
Continuă lectura15 Marți dec. 2015
Posted in Editoriale Bihoreanul
Cu cartierul în care m-am mutat acum trei ani m-am împrietenit foarte repede. Trotuare largi şi drepte, fără denivelări, pomi şi spaţii verzi întinse, locuri de parcare berechet, poziţionare excelentă. În scurt timp l-am declarat cel mai frumos loc din Oradea în care am locuit până acum. Dar, de la o vreme, ceva nefericit se întâmplă cu el. La fel ca un om care îmbătrâneşte şi nu-i mai pasă de nimic, cartierul meu se urâţeşte pe zi ce trece.
09 Miercuri dec. 2015
Posted in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul
Etichete
2015, Bogdan Georgescu, Oradea, Teatrul Arcadia, Teatrul Național Radu Stanca Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu
În ultima duminică din noiembrie, pe vremea când se scoteau steagurile pentru a fi scuturate de praf de Ziua Naţională, am văzut spectacolul „Antisocial”, aflat în turneu prin 21 de oraşe. Produs de Teatrul Naţional Radu Stanca şi de Departamentul de Artă Teatrală al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, „Antisocial” porneşte de la un caz real.
Elevi ai unui liceu din Cluj Napoca şi-au făcut un grup secret pe Facebook unde, cu fotografii şi comentarii, făceau mişto de profesori. Unul dintre profesori s-a infiltrat în grup cu un profil fals, i-a demascat şi a pornit urgia: mass-media, scandal public, anchetă internă, exmatriculare.
08 Marți dec. 2015
Posted in Cronici concerte
Foto: Remus Toderici
Concertul aniversar ”100 de ani de la nașterea lui Frank Sinatra”, susținut în Oradea de muzicienii maghiari Farkas Gábriel & His Band, a fost fain, cum zicem noi, ardelenii – un trio de jazz excelent, plus un vocalist-entertainer carismatic, un amestec optim de Sinatra songs și teme clasice de Crăciun, sală plină, public prietenos. Și, totuși, ceva parcă a lipsit.
”Ce a lipsit?” a fost și tema discuției-fulger pe care am avut-o după concert, la toaletă, împreună cu doi domni. Unul spunea că au lipsit niște suflători, altul că ar fi mers bine niște voci adiționale. Mie mi s-a părut că baiul a fost tocmai la solistul vocal – i-a lipsit căldura din glas, acea căldură atât de importantă în swing și în jazz-ul vocal timpuriu.
02 Luni nov. 2015
Posted in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul
Etichete
2015, Alexandru Dabija, Anda Tămășanu, Cehov, Elisabeta Pop, Eugen Neag, George Dometi, Ioana Dragoș Gajdo, Livada de vişini, Oradea
„Livada de vişini” îţi va părea comedie doar dacă sarcasmul e trăsătura ta de bază. Altfel e greu să râzi de oameni ale căror destine se transformă sub ochii tăi în nisip. Un nisip pe care orice pală de vânt ţi-l poate băga între dinţi, căci tu eşti cu gura până la urechi. A râde la „Livada de vişini” e sinonim cu a te lăsa prins într-un cârlig de pescar care vrea doar să îşi facă o poză cu tine, iar apoi te aruncă la loc, în apă, să mai creşti. Umorul este doar poleiala pentru drama care se răspândeşte pe scenă precum nişte tentacule ce cresc întruna. Şi, totuşi, e greu să nu râzi, chiar dacă o faci cu amărăciune.
19 Luni oct. 2015
Posted in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul
Etichete
2015, Alexandru Rusu, Andy Williams, Broadway, Don Quijote, Elvis Presley, Frank Sinatra, Ioana Dragoș Gajdo, Ioana Ştef, Korcsmáros György, Miguel de Cervantes, Mitch Leigh, Richard Balint, Sancho Panza, Scripcarul pe acoperiş, Teatrul Regina Maria Oradea, Tom Jones, Trupa Iosif Vulcan
Noua provocare pentru actorii trupei Iosif Vulcan, „Omul din La Mancha”, este un muzical greu ce pare uşor. E asemenea unui om pe care, la prima vedere, îl consideri zgomotos şi superficial, pentru ca după un timp să îi descoperi înţelesurile şi sensibilităţile. E bazat pe vârful de lance al operei lui Miguel de Cervantes, „Don Quijote”, şi are muzica semnată de un compozitor pentru care „Omul din La Mancha” a fost lucrarea de căpătâi (Mitch Leigh).
Fotografii de Sebi Tonţ şi Remus Toderici
TEXTE, FAZE SI POVESTI 