Arhive etichetă: Budapesta

O seară cu Toto, la Budapesta

29 Luni iun. 2015

Posted by in Cronici concerte

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Toto 1

„An evening with Toto”, Budapesta, 26 iunie 2015 [Foto Bogdan Bele]

Când o trupă mare din America face turneu în Europa cu opriri şi la Budapesta, şi la Bucureşti, ca orice orădean normal la cap alegi concertul de la Budapesta. Doar n-o să stai 12 ore în tren până în capitala noastră când poţi să faci doar 3 ore cu maşina până în capitala lor! O diferenţă de care merită profitat până nu se supără prim-ministrul maghiar Viktor Orbán şi ne trage şi nouă un gard la graniţă.

Continuă lectura →

Semne bune anul are?

15 Joi ian. 2015

Posted by in Editoriale Bihoreanul

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , , , , , , ,

Inna

Au trecut şi sărbătorile. Jertfele ritualice obligatorii din rândul populaţiei porcine au fost duse la bun sfârşit, iar condamnaţii la moarte au fost mâncaţi. Brazii ofiliţi au ajuns la gunoi, copiii plâng deja pentru alte cadouri, iar părinţii lor s-au reapucat să câştige bani pentru ele. Beţiile s-au rărit, alcoolul se disipează treptat din sânge, viaţa reintră pe un făgaş normal. Cu toţii suntem mai buni acum şi, până la următorul post, cel al Paştelui, putem să ne întoarcem la toate obiceiurile noastre culinare şi culturale (ne)sănătoase.

Continuă lectura →

Men’s toilet

02 Luni sept. 2013

Posted by in Întâmplări

≈ 2 comentarii

Etichete

, , ,

men's toiletÎnainte să îmi ocup poziţia strategică în tribune la concertul lui Roger Waters de la  Budapesta, fac un stop la WC. La fete, coadă pe două rânduri. Pe partea cealaltă a scărilor, la băieţi, coadă zero. Îmi termin treaba şi, când trec din nou prin dreptul toaletei pentru femei, mă abordează un tânăr:

– Excuse me, do you know where is the men’s toilet?

– Sure. It’s on the other side. You have to go up those stairs, and then down on the opposite side. The toilet is on the left hand side. And there’s no queue.

– OK, thank you, îmi mulţumeşte tipul, după care se întoarce spre ceilalţi din grup: „Bă, haideţi, că-i pe partea cealaltă!”

Prea mult „Wow”, prea puţin „Ah!” (The Wall, live in Budapesta, 2013)

26 Luni aug. 2013

Posted by in Cronici concerte, Editoriale 7 Seri

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , ,

Roger Waters

Roger Waters (photo credit: rogerwaters.com)

Îl ştiţi pe Roger Waters. Tipul acela cam genial, vizionar şi perfecţionist, care şi-a transformat colecţia personală de obsesii şi frustrări într-un zid ce stă în picioare din 1979. Un zid care, de câţiva ani, s-a reapucat de făcut milioane de dolari în jurul lumii. Totul într-o producţie unică conceptual, impresionantă, chiar năucitoare pe alocuri. L-am văzut din nou ieri, 25 august 2013, la Budapesta, cel mai probabil pentru ultima dată.

Locul

Stadionul Puskás Ferenc este o amintire nefericită a erei în care comunismul bântuia Europa. Arată mult mai rău decât în 1992, când l-am vizitat ultima dată pentru un concert Guns’n Roses – tencuială căzută, cabluri electrice ieşite din pereţi, culoare de trecere  ca nişte găuri negre, iluminare de cămin cultural, wc-uri mizerabile. Un stadion cu grad de intimitate zero, care te face să te simţi stingher chiar şi când eşti înconjurat de  multă lume. Sper ca guvernul maghiar să nu arunce bani pe o renovare inutilă, ci să-l dărâme şi să facă altul „mai trainic şi mai frumos”.

Publicul

Public prea cuminte, cam amorţit, neparticipativ, venit cu temele nefăcute. Pe o rază de 20 de metri în jurul meu (am stat în tribună), nimeni n-a cântat un vers. Oarecum explicabilă apatia pentru un public uşor îmbătrânit. Singurii care au mişcat puţin au fost cei din faţa scenei, dar şi ei erau mai concentraţi să filmeze şi să fotografieze.

Citeşte mai departe

Un zid la înălțimea așteptărilor – The Wall [Roger Waters live în Budapesta]

25 Sâmbătă iun. 2011

Posted by in Cronici concerte, Guest posts

≈ 6 comentarii

Etichete

, ,

Concertul „The Wall” al lui Roger Waters figurează, deocamdată, pe locul 1 în topul ratărilor mele. Nu m-am împăcat uşor cu asta, mai ales că „The Wall” este albumul meu de căpătîi. Dacă turneul va continua la anul prin alte părţi ale lumii, poate o să-l văd şi eu. Pînă una alta, vă invit să citiţi o cronică scrisă de prietenul Liviu Balint, după concertul de la Budapesta.

citeşte mai departe

Ozzy, mult prea tare!

05 Marți oct. 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Un comentariu

Etichete

, , , , , ,

E vremea bătrânilor rockului, categoric. Prima generaţie de vedete planetare se pregăteşte de retragere. Dacă unii dintre ei nu s-ar fi grăbit cu nemurirea, anul 2010 era mai bogat: Elvis ar fi avut 75 de ani şi ar fi pornit în turneul mondial de retragere, Lennon ar fi împlinit 70 şi ar fi anunţat că Beatles se va reuni pentru un ultim album, iar mai tinerii Jim Morrison şi Janis Joplin (67 de ani) şi-ar fi lansat filmele biografice şi ar fi anunţat, probabil, că s-au hotărât să renunţe la sex şi la alcool pentru o lună de zile.

Continuă lectura →

Coldplay Goldplay (Coldplay la Budapesta)

25 Duminică iul. 2010

Posted by in Cronici concerte, Editoriale 7 Seri

≈ 2 comentarii

Etichete

, , , , ,

Această prezentare necesită JavaScript.

După ce am ascultat de câteva ori cântecul Yellow de pe primul album, apărut în 2000, mi-am zis că trupa Coldplay dă semne de seriozitate. Albumul din 2002, A rush of blood to the head, mi-a reconfirmat intuiţia şi mi-a permis să plusez, spunând în stânga şi în dreapta că trupa va ajunge mare dacă se ţine de treabă. Al treilea LP, X&Y, mi-a venit mănuşă pe suflet şi pe supoziţiile anterioare. Dar prima confirmare oficială a faptului că trupa ţinteşte succesul planetar a venit când am auzit că vor lucra la albumul Viva la vida cu producătorul Brian Eno. Un pariu mare pentru ambele părţi. Era limpede că, astfel, Coldplay vrea să (se) inoveze. Iar Eno nu prea dă greş.

Coldplay a cântat în 23 septembrie 2008 la Budapest Sport Arena, un loc din ce în ce mai cunoscut şi frecventat de români. Mi-e imposibil să nu fac o comparaţie: Coldplay a cântat într-un mod în care nicio trupă românească nu va cânta în următorii 20 de ani. Diferenţa nu e în despre ce se cântă sau cu ce instrumente, ci în cum se compune şi cum se reinventează sunetul. Temele pe care le abordează Coldplay nu sunt foarte diferite de cele ale trupelor româneşti. Dar abordarea face toată diferenţa. Înafară de faptul că provin dintr-o cultură de cuceritori, care le sădeşte în ADN dezinvoltură şi le permite să stea drepţi pe orice scenă din lume, cei patru băieţi au abordat şi o modestie de-a dreptul seducătoare.

citeşte mai departe